Eu,cea mai infiorata dintre femei de patima unei lupte...a unui dor ascuns...ce sinteam adanc toate clocotele unor dorinte buimace de a salva...ma recladesc.Am invatat aspru ca tacerea se aude mai puternic decat cuvintele mele....Am pus pana mi`au sangerat buzele:........Numnai ca...de prea multe ori...cuvintele mi`au cazut pe pamant sterp si nu rodeau....Mi`am asezat sufletul pe tipse de argint sa ies in intampinare...Mi`am dezvaluit bataile inimii pe timpi potrivnici...Mi`am zdrelit genunchii la fiecare incecare..iar..ochii mei secau de lacrimi....M`a obosit jocul margelelor care cad..de fiecare data in acelasi ritm...dar...totusi...atat de ciudat de diferit...Incerc..macar odata...sa imi recompun icoana...sa fac exercitii de supravietuire...Mi`am exersat dorinta de eliberare.....Descompusa de insigurare...mi`am scapat adanc in minte dreptul la dragoste rotunda....fidelitate intreaga..si..neascunzisuri.Iar in loc sa imi ascund vorbele....sa tac...singura....nestiutoare...supusa....fragila...pocuncesc destinului sa fie bun cu mine...Sa imi asculte visele...sa imi picure in urechi cuvinte dulci....sa nu imi piarda colturile ascunse ale inimii....Iar dupa aceea...m incearca....valuri ale tacerii...Cand nu mai am curajul sa strig...sa chem....
ce frumos..:)
RăspundețiȘtergere